Se pregăteşte un psiholog

Sursa: Pachamama Romania

În alergare, un fenomen de luat în seamă, dar neglijat adesea, este  pregătirea sufletească care se realizează cu voia sau fără voia noastră. Pentru a înțelege mai bine aceasta vă redăm răspunsul la întrebarea: „Ce simțiți când alergați?”, pe care am adresat-o doctorului în psihologie Alexandra Postelnicu, președinte al asociației care luptă pentru Drepturile Naturii, Pachamama România, ea însăși practicantă a alergării. Răspunsul Alexandrei  vă desvăluie  efectul  pe care îl poate avea   efortul fizic, alergarea, asupra psihicului nostru.

Picture1

Este ora 7 dimineața… mă pregătesc pentru o alergare… Încep alergarea… mintea mea este încă în viitor… gânduri despre ce am de făcut pentru Asociație,  ce voi posta pe facebook, ce telefoane mai am de dat.

Alerg… după primii doi kilometrii încep să fiu conștientă de respirație – ritmul ei, și îmi dau seama că nu înspir și expir profund, așa că încep să trag  mai mult aer în piept, și să lungesc timpul expirației.

Încep acum să-mi  simt și corpul –  picioarele, ușoară febră musculară și genunchiul stâng  unde am avut o accidentare. Simt și coloana vertebrală  alături de bătăile inimii care devin din ce în ce mai prezente.

Mai alerg câțiva kilometrii… și încep sa observ mai bine și pe alții care aleargă și ei în parc… Încep să simt adierea aerului pe obraz, mângâierea soarelui, ciripitul păsărilor, jocul de culori albastre ale cerului…

Gândurile dispar…și simt cum un flux de energie îmi inundă corpul, cum aerul pătrunde în fiecare colțișor al meu… încep sa fiu ancorată în prezent.

Astfel cred că acesta  este unul dintre efectele cele mai importante ale alegării:  un prilej să  ne conectăm cu noi înșine,  să trăim în timpul prezent… Să creăm o uniune între TRUP și SUFLET – și în același timp, să fim conectati la minunățiile  lumii exterioare.

Una dintre cele mai mari dureri pe care le putem avea este în urma sentimentului de singuratate (ne simțim separați de ceilalti)..și asta se întâmplă din cauza faptului că trăim numai în mintea nostră și gândurile ne sunt orientate în trecut sau în viitor. Faptul că alergarea ne face să fim atenți la respirație, și să ne conștientizăm senzațile corpului nostru, ne ajută să trăim în prezent..acolo unde viața se întâmplă. Ne ajută să fim una cu întregul, să simțim misterul vietii care trece prin noi și care ne animă. Viața se întâmplă numai în momentul prezent…iar fluxul vieții este ca valurile unui ocean care vin la noi clipă de clipă. Noi doar trebuie să fim conștienți și deschiși față de acest proces. Dacă nu ne izolăm în EGOul și MINTEA noastră. Fiind conectați la ENERGIA TOTALĂ A VIEȚII, acces la INTELIGENȚĂ COLECTIVĂ, la GENIUL CREATIV cu care ne-am născut, putem auzi ȘOAPTELE INTUIȚIEI, și putem înțelege mult mai profund pe cei din jurul nostru și mesajele care ni se transmit. Astfel, putem rezolva probleme la care mintea noastră nu avea soluții.

Această intrare a fost publicată în Articole . Pune legătura în semnele de carte.